Trebuie să fim realiști și să înțelegem că n-avem națională de Mondiale. Fotbalul modern se joacă altfel, cu jucători rapizi, care gândesc rapid, cu jucători atletici, care aleargă foarte mult, cu jucători care evoluează la echipe importante, în campionate importante.

În afară de Drăgușin, absent la Viena din cauza accidentării, despre care putem spune că joacă la o echipă măcar cu nume, Tottenham – câștigătoarea Europa League din acest an, ceilalți sunt fotbaliști care luptă pentru salvarea de la retrogradare, gen Man, Răzvan Marin și Rațiu, sau care vin din „puternicul” fotbal arab, Burcă și Stanciu, chiar dacă ultimul s-a transferat la Genoa. Plus cei din campionatul intern, cei mai mulți dintre ei lenți (Chiricheș – are și el o vârstă) sau ascunși printre „brazii” austrieci – Bîrligea.

Și spiritul de luptă s-a stins 

Ne tot facem iluzii cu spiritul nostru de luptă, dar nici pe ăsta nu-l mai avem după plecarea lui Edi Iordănescu. Sincer, nici nu găsesc alte argumente pentru visurile noastre de Mondiale. Noi ne gândeam mai mult că e grupa slabă, decât la jocul nostru lânced și fără inspirație.

Ce să facă și Lucescu? Pe ăștia îi ai, cu ei joci. Problema la bătrânul selecționer este că schimbă foarte târziu. Măcar încerci altceva, cu cât mai repede, cu atât mai bine. Austria a avut 2-0 în minutul 60, iar Lucescu a așteptat ceva, cred că nici el nu știe ce, până în minutul 76, când i-a băgat în atac pe Miculescu, în general mai bun pe faza defensivă la FCSB, și pe Alibec – ce să îi mai cerem lui Alibec?

Plus obsesia cu Drăguș, mai bine îl bagi pe Tănase din prima, pentru că a avut un sezon european bun cu FCSB. Sau pe Șut titular în locul lui Răzvan Marin. Dar Il Luce e conservator, nu vrea să schimbe mult, deși s-a dovedit din nou că asta este o greșeală.

Ne-au dat clasă

Ca s-o spunem pe-aia dreaptă, austriecii ne-au dat clasă din toate punctele de vedere. Un joc excelent de pase, cu verticalizări permanente pe vârful lor de atac (Sabitzer și apoi Arnautovic), forță de pătrundere, un presing agresiv când noi încercam să ieșim din propriul careu, o apărare bine organizată. Chiar ar fi nedrept ca ei să piardă locul 1 cu jucătorii lor de primă mână, și să ne calificăm noi dircet, cu niște băieți rătăciți prin fotbal.

Șansa noastră pentru Mondial ar fi barajul, să batem Bosnia cu 2-0 în deplasare, să nu ne încurcăm cu Cipru și San Marino, și să prindem un loc pe ultima sută de metri. Dar va fi greu, perspective sunt puține, tricolorii n-au potențial și nici posibilități de progres.

Ai noștri joacă la echipe mici sau în modestul campionat intern, nu prea avem cum să ne batem cu naționale mari. Asta e trista realitate.