Ghilardi e titular la Verona, Pirola la Olympiaos, Ruggerri a prins și el destule minute la Atalanta, Fabbian a fost în primul 11 la Bologna în finala Cupei Italiei, câștigată în fața celor de la AC Milan, Baldanzi a intrat în multe meciuri pentru Roma în sezonul tercut, Prati a jucat și el în prima echipă a lui Cagliari, Ndour la Fiorentina, Gnonto a promovat cu Leeds în Premier League! Iată de unde vin o parte dintre adversarii noștri din primul meci de la CE U21.

Noi am răspuns cu Sava, de la Udinese, care nu mai evoluase în ultimele meciuri pentru echipa lui de club, cu Strata de la Ajaccio (Liga a doua francezp) și cu Umit Akdag, de la Toulouse, cu numai 66 de minute prinse în ultimele 8 meciuri din campionatul Franței. În rest, Corbu de la APOEL Nicosia și băieții noștri din campionatul intern.

De aici plecam în acest meci extrem de important cu Italia, primul de la European. Ei - mai experimentați și mai valoroși, iar noi - fără argumente, poate doar spiritul de luptă și răutatea lui Pancu, din păcate neasimilate de jucătorii noștri.

Tricolorii mici au părut neputincioși în fața unui adversar clar mai valoros, în ciuda acelui penalty ratat, venit de nicăieri, și a ocaziei lui Mitrov din final. Au vrut ai noștri ceva, pe acolo, dar au realizat prea puțin ca să obțină măcar un egal.

Bune schimbările, dar fără efect

Singurul curajos de la noi a fost selecționerul Pancu, izolat în tribună după prostia pe care a făcut-o în ultimul meci de calificare, contra Elveției. El a reacționat rapid, la pauză, a băgat un mijlocaș, Perianu, ce-i drept de la o echipă de retrogradare din România, Unirea Slobozia, în locul unui fundaș central, Ignat, retrăgându-l pe Umit Akdag pe poziția lui de bază, și l-a introdus, de asemenea, pe Octavian Popescu în locul lui Corbu, primul teoretic mai ofensiv. Dar Perianu și Popescu, deși au încercat, n-au reușit să schimbe mare lucru în avântul nostru ofensiv, frânt din pripă de fundașii și mijlocașii adverși, căliți în Serie A.

Pancu se plânge acum că n-a stat pe bancă, deși vina e în totalitate a lui. N-avea voie să-și iasă în halul ăla din țâțâni la amintutul meci contra elvețienilor. El e principalul vinovat că nu și-a condus echipa de la marginea terenului și, părere personală, putea să fie pe bancă sau chiar să intre fantomatic pe teren, tot n-ar fi putut înclina balanța către ai noștri, prea temători, dar și incapabili tehnic și tactic. Doar 4 driblinguri au reușit tricolorii un meci întreg din 15 încercări. Greu să dezechilibrezi un sistem defensiv precum cel al italienilor fără să știi să driblezi.

Urmează meciul cu Spania, de care, sincer, mi-e frică. Spaniolii sunt mult mai buni pe atac decât italienii și nu ne vor ierta dacă vor avea ocazia. Mi-e teamă de un scor mare, pentru că nu sesizez ce am putea schimba noi în două zile.